Acasa -> Monede si bancnote -> Articole -> Schimburi de monede prin posta

Schimburi de monede prin posta

Intre 2001 si 2006 am facut peste 150 de astfel de schimburi de monede si bancnote prin posta, colectia mea crescand foarte mult in acea perioada datorita acestor schimburi. In acest articol prezint cateva idei si opinii personale legate de schimburi; incep cu pregatirea schimbului:

La Posta se pot trimite doua feluri principale de trimiteri, atat la intern cat si la international: Scrisori si colete. Scrisorile (recomandate) se expediaza de la oficiile postale; coletele se expediaza de la oficiile de mesagerii care se gasesc de obicei langa unele din oficiile postale (nu toate). Personal am folosit exclusiv scrisorile, fiind mult mai practice si mai simplu de expediat; coletele aveau dezavantajul ca trebuiau duse la vama (vorbim de perioada de dinainte de 2007, inainte de intrarea in UE) in timp ce scrisorile nu treceau prin vama ci se expediau direct de la oficiul postal.

Am folosit plicuri 'cu bule', zise si anti-soc sau Kraft. Se gasesc la Metro la un pret de circa 4.50 lei pachetul de 5 bucati pentru dimensunea de 145x210 mm, adica A5. Se decupeaza apoi un carton flexibil (merge si o coperta de revista, mai groasa) la o dimensiune un pic mai mica decat interiorul plicului; cartonul trebuie sa intre usor in plic dar sa nu joace inauntru si trebuie sa fie suficient de gros pentru a se putea lipi pe el monedele dar suficient de subtire pentru a se putea indoi (a permite indoirea plicului la final). In poza din stanga: Un set de 5 plicuri invelite in tipla, asa cum se vand la raioanele de papetarie ale magazinelor Metro; un plic individual deschis si bucata de carton taiata la dimensiunile plicului partial bagata in plic.

Grupez apoi monedele pe diametre apropiate; iau intre 3 (daca sunt de diametru mare) si 5 (daca sunt de diametru mic) monede, le pun una langa alta si le invelesc intr-o bucatica de ziar sau oferta de hypermarket (hartie subtire); 'banda' de monede astfel rezultata o lipesc cu scoci pe cateva randuri unul sub altul pe cele doua jumatati a cartonului; cam 50-60 de monede cam cate incap la 250g umplu doua fete ale cartonului. Astfel scrisoarea va fi flexibila si nu va trezi suspiciuni. E important ca monedele sa fie bine infasurate in ziare si ca benzile cu monede sa fie bine legate cu scoci pentru a nu zornai deloc, chiar si atunci cand plicul e scuturat. In poza din stanga: Doua benzi de monede complete si lipite deja de plic; o a treia banda gata impachetata (se va lipi intoarsa invers pe plic, cu colturile in jos); o a patra banda in lucru, monedele puse unele langa altele, urmeaza sa fie impachetate. Poza din dreapta: O fata a cartonului e gata; benzile au fost odata lipite fiecare cu scoci de carton pe lungime si apoi impreuna au fost re-asigurate cu niste benzi de scoci perpendiculare; daca benzile sunt bine puse una langa alta vor da impresia de spatiu continuu la palparea plicului pe exterior; se va simti doar spatiul central, lasat anume pentru a permite indoirea plicului.

La posta se merge cu plicul deja inchis; daca functionara de la ghiseu intreaba ce e inauntru nu trebuie admis ca sunt monede inauntru pentru ca este nu este permisa trimiterea monedelor si bancnotelor (chiar si iesite din circulatie) prin scrisori normale. Daca intreaba ce este inauntru trebuie inventat ceva nevinovat si fara valoare dar care ar putea justifica greutatea marita de pana in 250 grame. Eu am folosit 'placute de stirotextolit' si n-am fost niciodata intrebat ce sunt alea... aveam oricum pregatita explicatia ca ar fi niste placute cu circuite imprimate (cablaje) flexibile pentru diverse montaje electronice. In poza, plicul inainte de a fi inchis; chiar inainte de a-l lipi trebuie verificat sa nu se auda nimic - se scutura viguros plicul; daca s-a lipit bine cu scoci nu va trebui sa zdrangane deloc. Daca se trimit si bancnote acestea vor fi puse intre cartonul cu monede si interiorul plicului; de fapt se vor baga inauntru odata cu cartonul.

Trebuie insistat ca si ceilalti sa trimita scrisori recomandate. Dupa situatia de prin 2001-2007, la sosirea in Romania circa 40% vor veni prin oficiul postal (cele mai mici) iar circa 60% prin vama; acestea din urma se ridica contra unei taxe de 1.5 lei (atat era cu cativa ani in urma). Cei de la vama Brasov, unde imi primeam eu scrisorile, le-au deschis cateodata (cu mine de fata, desigur) dar niciodata nu au zis nimic cand au vazut monedele. De cand cu intrarea in UE nu se mai face vama la expeditiile din interiorul UE, un motiv in plus pentru a alege parteneri de schimburi din Uniune.

Succes!


Click aici pentru intoarcere la lista de articole sau aici pentru pagina principala; daca v-a placut sau ati gasit interesant acest articol as aprecia daca mi-ati spune aceasta printr-un mail; tot pe mail sunt binevenite si corecturi, critici sau sugestii.